agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-07 | |
1.
(fluxul) nu-ți fie milă ai întrebat ciob de ochi multiplicând furtunile inimii neauzite de surâsul înalt este acesta? versul care îți ajunge până la oase am rupt din călcâiul portului rămas în urmă bătături vechi destrămate mi-au căzut mâinile picioarele mi-au căzut eu am tremurat mai departe a nins o femeie mi s-a ascuns între rugăciuni: - evinereaiubiriihaivino! închid păsările în foi de biblie apoi le aprind: - zborul miroase divino! cercetez cu vorba fulgii de sâni ai depărtării cum aș putea să mă înec? norii de lapte scriu semnele iernii sub pântec aud eonii de aur cum trec coarnele tac suspendate în marea de liniște ca niște unghiuri de spumă corabia coastelor geme perechile de animale ce mă vor ajunge din urmă pânzele sus! tociți-vă tocuri! tăiați vioara! strigă lupul de mare în vis îngerii îi mâzgălesc lumile de sub pleoape sincretismul zeului sinucis 2. (refluxul) de cât timp? durează adevărul mă întreabă bătaia inimii (unitate de măsură-durată) sângele mă desenează o hartă a emoțiilor tu cu ce? te ocupi (din ce trăiești) vrea să știe palma răsfirând direcții diferite de apucare degetul mic cedează primul în fața tenacității degetului mare această iscălitură a oamenilor de treabă care n-au aflat numele lor cum anume se scrie din sânge și carne de părinți dacă suntem asta înseamnă că dumnezeul cărții e? de hârtie bine că ești tu zmeu! mă apostrofează cu sprânceana ridicată o vorbă de bine fericirea – durerea sunt „fapte de viață” cât nu se întrupează din tine ce iubire sonoră! de sine evident… îmi persiflez deja puțin beat interlocutorul/interlocutoarea văd luna schimbând fețe-fețe când soarele coabitează cu marea 3. (eclipsa) cât de înalt e? muntele fericirilor se întreabă peștera sa interioară adâncindu-se ca niște aripi crescute către minus infinitul suferinței terestre nimeni sunt si vocabularul meu oftează nu are sensuri pentru ceea ce nu înțelege sfârșesc prostește în schimb pentru fiecare lucru definit sunt eu? ne-curatul fiecărui strop de oțet puneți-mi peste buze pielea voastră înmuiată în cuvinte – eli eli cu păr sau fără păr nici o alta mai tare nu minte ca pielea de om unde pleci? (ce ușor dai bir cu fugiții – lasă-i pe toți ipocriții să spună cum că ai fi murit…) auzind acest lucru iubita mea se cristalizează parcă este o cometă ce avortează în galaxii praful relativității hei hei mă strigă nenumitule neiubit niciodată mai mult decât cel pe care l-am iubit deja uită -mă eu sunt cea din care vei renaște cu buricul tăiat pentru totdeauna
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate