de pomană te smiorcăi în pumni la mine
ca o femeie lăuză lăsată într-un salon de nebuni
nu am ce să-ți dăruiesc
nici pantofi nici potcoave de aur nici pinteni nici cai
sunt șomer cu tricolorul pe umeri
coraline
am în schimb o roabă în care-mi duc viața la groapa centrală
acolo se centralizează tot
de la firul de iarbă pâna la firul din barbă
sunt pe inventar tălpile brațele ochii ficații noștri
inclusiv batista ta parfumată
dumnezeu face troc
cam tot ce mișcă
tot ce știm noi știe și el
dacă ești deșteaptă îți poți edita
un drum neted fără margini ca să fii sigură
că îl poți încheia când vrei
sau dacă dorești îți poți atârna picioarele de lustră
ca să luminezi etern
coraline