Sonet, ridică-n Cer a tale arme
Să le sfințească Bun Divin Părinte
Ș forța izvorâtă din cuvinte
Sodoma vorbei de acum s-o sfarme.

Să lupți pentru acele zăcăminte
Ce-n jurul lor făceau atâtea larme
Poetul din trecut în tine doarme
În criptă-s doar lumeștile-oseminte.

În forma fixă pune și imagini
Metafore, fotografii ce nu-s.
Iar cititorul, răsfoind prin pagini

Să simtă-n aer o aromă-n plus.
Doresc să nu cunoști vreodată margini
Viitorimea te-a clădi mai sus.