Cinci săptămîni de vacanță
de vară industrială
zilele trec pe nesimțite
ziua soarele se arată
cu cearcăne de nori
și fulgere fugare
pe-alocuri brăzdează
trăznete însutite.

A fi trăsnit odată
a doua oară fulgerul
nu te mai încearcă
în joc de foc albastru
manete se renasc
pe al cerului tavan
lăsînd în urmă polipii
meniți să se dizolve
într-un biogaz
este tot ce-a mai rămas.

Trend îmbrăcămintea
umedă și necălcată
de vezi pe cineva în costum
nici un dubiu
își conduce pe cineva drag
pe ultimul drum la groapă
solidarisc asimilat
cu vagabonzii europei
care excursionează și cred
că la noi le va merge mai bine
acum ascunzănduși colți
de rușine și regret
nici aici nu mai merge bine.

O fosilă alertă
se dă de-a rostogoale
un prinț sau cerșitor
îți merge agale
te simți gonit din spate
de bestia meschină
o europă ce pute de hoții
formați de domnul pervers
pleavă-i la fund
bobul triumfă sus pus ales
vrejii în mucegai se veștejesc.

Tot aceel soare răsare
peste neamul tăvălit și
la pămînt culcat
lanule de ovăz
în cicoare albastră alintat
vîntule numește-i
pe cei ce te-au blestemat?!