nu există spațiu drept
doar un ghem de cercuri

camera se rotește în jurul tău
tu te rotești în jurul unei absențe
o râșniță ce macină oasele
rumegușul golului cea mai pură heroină
tragi în piept aerul toxic
dincolo de zid sunt ceilalți
te înconjoară
frica se învârte în țeastă ca un șoarece în rotiță
nu
nu
tu nu ai nevoie de ei
sapi o groapă și o numești viață
prin vene îți umblă moartea
față în față
victimă și călău
zâmbetul încordat
îndelung ascuțit
de plăcerea de a răscoli o rană
de a împinge durerea într-un punct
și totul încremenește
orele se așază într-un cerc de piatră
țipătul spintecă spațiul curbat
camera răsucită în jurul tău se desface într-un perete fără capăt
cauți o ușă spre ceilalți
o mână să-ți rotunjească linia frântă

nu există singurătăți
doar singurătate
punctul în care ne atingem