Iarăși, cea care părea adormită face prin mine ravagii -
din nou să adun, să-mi aduc inima-n piept, să refac
tencuiala pe blocuri, să-mi curăț șira spinării de mușchi.
Și chiar de nu vrei, toți se grăbesc să ciupească sodomic
din tine, și chiar de nu poți, o forță majoră te-mpinge
din spate să lupți.

Și-atunci te întreb, ce simți când, în locul plăcerii,
febra, țipenia, dihania, sacrul îți chinuie trupul păgân?

Zeiță Furia, războiul acesta va fi decisiv. Aud sunetul
ascuțit al cuțitelor, urmăresc un bărbat ce privește-ntr-o
sticlă tot ce e opus deschizăturii - o femeie goală
dansează pe mese și pe unde apucă...dă drumul la câini.





MEMORIA HIENEI, ed. Știința, Chișinău, 2018)