Dinspre pajiștea comunei,
aflată dincolo de baltă,
se auzi la un moment dat
mugetul unui bou,
îndelung exersat
să semene (t)eroare.
dincoace de ape,
se ridică o vacă
de pe bancă,
să-i țină isonul
la înălțime:
păi da, asta cam așa este…





deși tremurător,
glasul ei părea locuit
de cel puțin una bucată
emoție netrucată;





Celelalte dobitoace
își continuau
nestingherite siesta
de duminică;
păstorul, dormea dus și el,
cu amanta sa, oaia,
pe insulele autiste,





și asta
de câteva nopți și zile nebune…





Mda ,
gândeam eu în șoaptă,
să nu mă audă
dulăul vecinei
(care, între timp,
începuse să miorlăie a criză
către stăpâna lui lătrătoare):





ascultarea
unui motiv atonal
a devenit
tot mai puțin posibilă …