Odată am văzut soarele supărat
Așa că lângă el m-am așezat
Și cu tremur în glas l-am întrebat:
-Oh,soare bun , dar ce s-a întâmplat?


-Nimic , fiul meu, nimic pe lumea asta
Nu se compară cu pruncii și nevasta;
Iar luna mi-i bolnavă și nu pot s-o mai văd,
Îmi este tare frică și-n suflet am prăpăd.


Am nălțat munți și dealuri,
Am săpat văi adânci,
Al râurilor maluri
Și-al oceanelor stânci.

Am făcut flori și păsări,
Plante si animale
Și tot ce vezi în cale
Iar azi privesc neputincios în zări.