când vroiam să-mi simt suflarea și trupul până în tălpi
te vedeam pe tine coraline într-un bungalău în serampore
eu un tânăr vetust căutător de aur
un alchimist la picioarele universului
treceam prin pădurea fermecată pe malul gangelui
auzeam șarpele cum se zbate sub pleoapă
și amuțeam lângă focul care mi se arăta ca un lichid
din care forma ta era una turnată în recipiente iluzioniste
realitatea ca un cocor sau ca o broască țestoasă
trăgeam viața asta toată coraline printr-o pipă yang
dincolo eram amândouă veșnicii copii din cretă
iar tu tăceai la picioarele mele împletind oare pe eva?