așa vorbește cel care ar putea să și tacă

tu ești stânca lovită de ape
ești prea frumos și neclintit

sunt aproape de tine ca un melc răsucit în cochilie

știu că tu iubești mereu, dar nu te frămânți
niciodată
alergi, dar nu ajungi nicăieri
tu regăsești ceea ce nu ai pierdut niciodată

ești un submarin
fără ape
ca niște unghii răsucite sub piele

privește spre cana îndepărtată
și roșie
în care se aud pești
și alte iluzii

ce poți vedea tu
nu poate privi nimeni
ce închizi tu nu deschide nimeni

o corabie va trece prin somnul tău
spre ape liniștite
o balenă va înghiți atunci tot ce ai visat
te va arunca la câteva zile
spre stânci
ca o apă