Cărare-și face gândul printre trestii
Vâslind prin unde și fără direcții,
Purtându-și umeri îndoiți de vreme
Prin stăvilare clipa să-și rezeme.

Se-ndreaptă indecis spre neuitare
Ȋntr-un popas râvnit de aÈ™teptare,
Bând din depărtările prelungi
Stropii ce-au mai rămas pribegi.

Se furișează-n ceas târziu la pândă
Prinzând în nadă umbra tremurândă,
Din slabul pâlpâit al unei flăcări,
Rug mistuit în jarul cu acceptări.

Se plimbă printre clipe în surdină
Nevrând să își găsească vină,
Că-n somnul meu nu mai am loc
Decât de-un vis, să țin timpul pe loc.

12 septembrie 2011