Ciobanul

Când mergi pe munte, la pădure
Să faci plimbări montane,
Să tragi în piept guri de-aer pure
După vreo trei friptane,
Vezi stâni cu câni, cu oi, cu vaci,
Vreun urs, vreo vulpe,
Iar printre munți mai e și-un baci
Cu pletele cărunte...

Cizme de gumă, suman de lână
Ciomag încrestat total,
Mîini dârze, tot o vînă
În cap colop de bal...
Obrajii roșii ca de mac
Privirea-i e blajină
Pe funtea-i trei riduri zac
Și-n mână-o sticlă plină...

Cu replici scurte,
Omenos, chiar și glumeț,
As în plimbările pe munte,
Vinde un caș la un drumeț...
Scoate briceagul ascuțit
Își face-o scobitoare,
Șuieră de te-a asurzit
Vin câinii la-adunare!

De când mă știu eu sunt cioban
Din tată-n fiu...
Aici tot vin eu, an de an
La asta-s bun, că asta știu...
Mulg oile, fac cașul
Mă plimb pe munte liniștit
Ãsta mai mic, ciobănașul
E fi-miu, fiul meu iubit...

Mă plouă, mă bate vântul
Mie aici îmi place...
Mereu la oi îmi este gîndul
Cu ele, sunt pe pace...
Veniți ca să gustați de vreți
Măcar o cană de lapte...
Un pic de caș, de urdă, drepți
Apoi s-urcați pe munte!