azi noapte m-am trezit să scriu
de mână cum odinioară
rostogoleau copiii pe zăpadă
cuvinte ce formau un om
murind apoi fără să mintă

nu degetele înghețate nu au tulburat
nicicând sincerității jocul
o apă-n care soarele
nici astăzi nu se-ndură să apună

de-aceea-n piept mi-au încăput
atâtea animale – câte două –
și greu de viețuirea lor
nu mă scufund
pășesc cu pas de om vrăjit
peste adâncuri

doar crapă valul și întrezăresc
puzderie de vietăți marine
care au presimțit
că nu se știe unde stă ceva
din clipă-n clipă gata să erupă

și ochii mi-i deschid ca dintr-un far
îngrijorat s-aduc acasă viul

e noapte m-am trezit să scriu
de mână
cum rostogoleau copiii pe zăpadă
cuvinte ce formau un om
și-am scris
fără să știu nici cum nici cât