vezi tu dragul meu septembrie pleacă și duce cu sine
brocarturi țesute în fir auriu și parfum delicat de glicine
tot mai lungă e funia nopților trăim vremuri confuze
nu mai e mult și strada noastră va fi doborâtă de frunze

de la fereastră vom privi cum pe cer trăsurile vântului suie
curând ne vor invada cețuri aspre ca un miez de gutuie
pune-mi pe umeri șalul bătrân din cașmir rămâi lângă mine
te voi învăța cum e să plutești felin prin lumi androgine

vom asculta cântecul alb al pereților tapetați cu melancolii
și vom afla ce e dorul când bem ceaiuri din cești fumurii
timpul va trece blajin ca o boare ușori cu el vom trece și noi
niște fluturi ciudați îmbrăcați în pelerine albastre de ploi

pe coapsa unui inorog îți voi desena apoi tacticos trei rubine
de pe măsuța cu intarsii de sidef vom lua cutia cu praline
să-ndulcim zeii toamnei ce ne fac semne ciudate printre castani
ca-n jocul nostru copilăresc când în lesă puneam ogarii afgani

vom rămâne doar noi și singurătatea aburind în orașul de gheață
cu penițe de iederă să scriem pe ziduri bătrâne poeme de ceață
vezi tu dragul meu septembrie pleacă și duce cu sine
brocarturi țesute în fir auriu și parfum delicat de glicine