agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3371 .



Uneori am o țară
poezie [ ]
poezie patriotica

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [edu ]

2011-10-05  |     | 



Uneori cînd timpul ni se scurge de pe oase
și Dumnezeu coboară iertarea într-un Prunc,
îmbrățișarea-ți caldă, cu degete ploioase,
brăzdează dragoste pe trupul meu de runc.

Și-aș vrea să-ți încrestesc pe răsuflare,
nu crize apărate de stăpâni crizați,
ci dalbe flori răpite din abecedare;
Hristos, Iubită, Mamă, Patrie, Carpați

tot ce stîrnește astăzi simptomatic rîsul
acelorași iloți deprinși cu-nchinăciuni
care-au știut cîndva cum sîngele lor curge
de jos în sus, pornind de la străbuni,

dar au gonit din ei pe Dumnezeu aievea
desprins de-asemănarea cu chipul unui zlot,
pe care doar în umbra gorunului la Þebea
plîngînd o cruce veche să-L mai găsească pot

și-odat' cu El nădejdea că prin asemănare,
cînd de pe inimi crucea în spate și-ar lua,
ar regăsi în truda lor lucoare
fățărnicia pe un chip senin dacă ar da.

E iarnă și te miri cum cai
din ce în ce mai verzi ne zguduie pereții,
te strîng pe după umeri, habar te rog să n-ai
că sub ferestra casei lucesc știrb epoleții.

E ora nopții astăzi și se desprinde iară
de prin vecini un fum înnecăcios,
deschid încet oblonul și-n plămîni coboară
de carne arsă și tămîie greu miros.

Suind încet în trista nepăsare
vii programați să moară nefiresc,
în casele din jur e bucurie mare
că pensii scad dar gazul nu-l scumpesc,

și tu nu vrei fereastra să o las deschisă,
să nu ne-mbrățișeze-n dormitor
fabricile morții dimprejur și-o clisă
de generații noi înghesuite în cuptor.

Privește, spun, ninsoare-acestor semeni
neîngropați cum tac, plecînd lucid,
cum viața cu încremenirea le-o îngemeni
visînd flămînd la viața de dincolo de blid.

Fereastra conștiinței închizînd dispare
odată cu durerea celorlalți și-a mea,
mai bine-ți povestesc tristeți elementare
prin care și-ndurarea din tine s-ar afla,

și inima-ți rupînd să amăgești pustia
înpustiită-ai fi prin tot ce înțelegi;
cine te vrea îndrăgostită de nimicnicia
distanțelor albastre de care încet te legi?

Uneori cînd timpul ni se scurge de pe oase
și Dumnezeu coboară iertarea într-un Prunc,
îmbrățișarea-ți caldă, cu degete ploioase
brăzdează dragostea pe trupul meu de runc.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!