Înainte de-un examen

Ascult sub lupa fericirii
Trei lacrimi verzi triste...
Visez la clipa nemuririi:
-Ce bine-ar fi ca ea s-existe!

Plin de materii reci, reale
În săli cu un miros urât,
Mă rod toate gândurile mele
Întreb surd: mai am mult? Cât?

N-am decât răbdări ciudate
Stresul mă-nvelește fin...
Toate-mi par parcă sculptate
Și-aș bea lacom niște vin!

Nu mi-e foame dar mănânc,
Subtil m-așez la masa tristă...
Sunt mare, nu mai sunt un tânc
Și viața mea încă există!

Vreau somn, răbdare și mister
Frumos, liniște și sănătate...
Acum însă aș vrea să zbier
Să le închin pe toate!

Suport trei sunete de ceară
Cu-al patrulea mă liniștesc...
Mai număr seara, înc-o seară
Și pentru ce mă chinuiesc?

Urât e tot ce te obligă
Să-nveți, să stai aici tăcut,
Mașinile afară strigă
Strigă! Dar ce le-am făcut?

N-am șanse la examen
Nu știu mai nimic să scriu,
În cap cunoștințe seamăn
Iar m-am apucat târziu!

Copiuțe, foi, speranță mare
Să poți frauda sistemul...
Apoi să-ți faci o sărbătoare
Din zilele ca ghemul!

Sper ca să-nving cumva
N-am chef deloc...
O să mai citesc ceva,
Vreun strop...