Stăteam și-mi priveam timpul.
Timpul ce a trecut sfărâmat de secunde
și stau îngândurat în adiere,
și stau îngândurat de timp...

Căci toate-mi sunt plăceri de noapte,
toate-mi sunt secunde făr-un rost,
e vina mea pentru că am luat viață,
că m-am născut, a fost ce-a fost.

Îmi plâng amurgul din tristețe,
plâng prin ploi și mă ascund,
ferit de tine, de cuvinte,
efemere versuri ce-am rostit.