nu mai e nimic între noi
care să ne despartă
nici ceasul de bucătărie oprit la ora două din noapte
nici praful ce strălucește pe mobilă la amiază
beculețele din brad
sau cărțile adnotate, cu întâmplări de necrezut
dintr-o clădire cu lumina stinsă

ai acea privire care îmi mută gândurile
într-o poveste ce oprește secera lângă firul de iarbă

am căzut un timp
am uitat că ești lângă mine
ce n-am spus ca un fără de inimă primind lovitura de grație
și tu
nimic zicând mă înconjurai de departe