Motto: "Omeneștile vieți sânt râuri curgând pe veci într-o mare a morții"
Jorge Manrique

Ne împușcă pe la spate înserarea
Soldați ai timpului în veci ne pierdem grupa
Întâi e tata..mâine poate mama
Mărșăluind în zori e-o altă trupă
În cârduri croncănind
Ne împușcă ciorile in albe câmpuri
Virginătatea iernii sfășiând
Reci introspecții în a conștiinței plase
Te împing să minți
..Ești încă viu
Prin storuri trase
Și ne împușcă graurii la urmă
În primăveri cu miriștile grase
Printre semințe, deziluzii, mituri arse
Stau reci amenințări spre sine întoarse
Împușcături de spirit
ÃŽn vecernie
Pecetea felului de a fi prin a ucide
Înlănțuiți în moarte
O stelară magmă
Nu v-om fi în veci
Întruchipări astrale
Ci doar
Sinucigașe stele căzătoare