Iată un zvon trist: ”ai auzit
că a murit doamna R? o-ngroapă mâine”,
îmi spune o vecină bătrână la care tare
dar tare-i mai place să bea,
”păi hai la priveghi diseară cu flori
și lumânări că știi, ne vine rândul...”
ș-alerg să cumpăr doi trandafiri de soi
albi ca rochia miresei
la fel și lumânarea.

Așteptam la poarta încuiată
dar nici un om
cu flori și lumânări nu mai venise
iar la capelă nu era
nici la mormânt
iar lumea zvonită și ea
ne tot întreba
dac-a murit cu-adevărat
privind mormintele de piatră.

Am pus trandafirii cei albi în grădină
iar lumânarea culcată-n sertar.