am renăscut din frunzele ce-au acordat foșnetul pădurii
pe notele aurii ale toamnei târzii
am uscat rădăcini și-am dezgropat îmbrățișări
le credeam pierdute dincolo de întelegerile noastre
am dezbrăcat nopți de lumina lunii
căutând sărutul ce-avea să ne lege buzele întru iubire

am căutat în vise locurile ce-au sfințit aripi de înger
am imbrățișat pământul urmându-ți pașii spre capătul lui
am obosit diminețile alergând după inelele porumbeilor
îti place să te joci în zborul lor
departe de florile ce ți-au împletit părul
amăgești o viață cu dorința de a-nălța vântul
stă legat de-o bornă între două pagini nescrise
căutând cuvânt pierdut printre rândurile acestei lumi

îmi sunt degetele îmbătrânite de frământări dese
nu te pot culege din clepsidra ce-ți întoarce timpul în cântul mamei
te duce departe de rădăcinile noduroase ce-mi țin aproape pământ
fereastra pe care am pictat atâtea așteptări

îngroapă o raza de soare și-mi voi lăsa sufletul spre tine
amintiri vor fi povestite picurând păreri de rău pe pleoape închise
mă numără-n fire de iarbă întins între culmi
pe soaptele vantului îți culcă numele
din verde te strigă lăsând cărților poveste

am călcat lumea între poli să caut iubirea
am uitat a plânge când totul mi-era împotrivă
am obosit
timpul mi-a îngropat tinerețea
iar tu
m-ai rătăcit într-un poem
căutând poetul ce m-a scris
mă vreau aruncat pe-un raft departe de tine
eu nu te iubesc
ține minte aceste cuvinte și mă uită

necititul poem s-a prăfuit
poetul nu l-a mai găsit