Daca nu mai cred in fluturi, si in minunate flori,
Nu inseamna ca tristetea, va fi singurul meu dar
Ce mi-l lasa langa tampla, visul ratacit in zori,
Cand sperantele din noapte, raman toate in zadar.

Daca nu mai cred in stele sau in pasari calatoare,
De cand mi-am ranit privirea intr-un fulger ratacit,
Cred c-a-nmugurit tacerea, in cuvantul care doare
Si cand ne-am tinut de mana, buzele nu l-au rostit.

As dori ca dimineata sa ne stranga-n stropi de roua,
Si sub pleoapa altor zile, sa ne-ascunda de trecut
Si sa ne presare-n gesturi, tot ce ne-apartine noua
De cand suflete tacute, s-au iubit si s-au pierdut.

Daca nu mai cred iubirea, ce s-a-ndepartat de noi,
Incurcand prin anotimpuri, varsta clipelor tarzii,
Tot mai mult traiesc uitarea, din apusuri fara ploi
Unde-n fiecare noapte, te-nfloresc prin nostalgii.