Argint mănos îmbracă pomi și ierbi
Și-o ceață grea-i stăpână pe grădină
De ce-s cărunt și eu să nu mă-ntrebi
Nici pentru ce privirile-mi suspină

Poți să și crezi că numai mă prefac
Și că de fapt iubirile-mi țin cale
Și-ntr-un noroc subțire ca un ac
Mai pot s-aleg pe cine și pe care

Poți să nu vezi cum frunzele-au căzut
Pe drumurile mele-nalt cât casa
Înot prin ele silnic și durut
Și cam atâta-i viața mea frumoasa

Argint mănos prin iarbă peste pomi
Peste privirea-mi albă suspinândă
Atunci cum să nu bei și să nu dormi
Ori să nu-ți spânzuri dorul sus de grindă!?