1. pionul

din 1971 autorul acestor rânduri e dus. în Ro_mânia să o tragă de limbă. îl puteți recunoaște după pasul mărunt numit și „Pasu’ lu’ Unu”. mutare mai mult în plic. de fapt… e_virtuală. nu prinde niciodată din urmă istoria. un pas ca de șurub. se răsucește în jurul propriei axe și strânge. pielea mai aproape de os. cerul mai aproape de venele ce i se deșiră cu simetria unui asfințit. […].

2. turnul

are aura unui far cu oglinda spartă. scările sunt ca iedera. exterioare și oprindu-se la întâmplare pe zid. parcă anume gândite să-i percepi pulsul. dar să nu îl poți atinge. numai dărâmându-l și cotrobăindu-i între ruine. împrejur flori fără altitudine. predomină floarea-de-piatră. lemn nu? auzi! mai dă-o dracului de arcă. doar două-patru-șase-opt animale monogame. și fără temei. […].

3. calul

are anvergură poetică și patru picioare. încălecat (atunci când numele său înseamnă) numai de eroi. el nu e: pinguin lebădă vulturul negru antilopă dik-dik sau păianjenul argiope. mult trap puțin galop. în rest povară. dans de literă. puțin ritm puțină tăcere și timpul. presimțire a iernii. zăpadă ce-i cade la început peste ochi. către primăvară nu rămân din el nici măcar urme. potcoavele sunt desigur un mit. […].

4. nebunul

pe trotuar nu se observă de oameni. el însuși numai în traversări. majoritatea petrecute pe roșu. sau de-a dreptul în inimă. inițiatorul mai multor îndrăgostiri de sezon. într-una singură cuibărit ca un hibernagiu. mai mult un laș ce se teme de maluri. drept pentru care când apa lovește o piatră o înghite. apoi o depune în mâl sub formă de ou. […].


5. regele

„- Eu sunt Victor Hugo, viconte și pair de Franța, membru al Academiei Franceze, mai mare decât Dante și decât Chateaubriand. Vizitiul însă a scuipat în lături, zicându-i: - Auirea! Ai să mă faci să cred că Victor Hugo are un cap de prost ca al dumitale?”

6. regina

apărându-l până la ultima suflare: „Fii fericit! Se creează, în jurul numelui tău, o legendă neașteptată!”

[7 e pentru învinși. ambii.]