Lasă-mi fluturii să zboare, prin zăpezile târzii
Și din viscole să fure, ura vechilor iubiri,
Pune-le pe aripi nume, pune tot ce tu mai știi
Că va putrezi odată, printre umbre și-amintiri.

Dă-le primavara noastră prin decembrie s-o ducă
Undeva la țărm de mare, undeva la țărm de gând
Și sub pleoapele-amândouă, tresărind ca o nălucă
Să trăim în zbor de fluturi toate visele pe rând.

Să fim veșnic împreună, să zburăm printre zăpezi,
Căutând în viața noastră fluturii ce s-au pierdut,
Când de-atâta fericire, ai crezut că doar visezi
Și-ai trezit eterniatea, răscolind al ei trecut.

Lasă-mi pentru totdeauna, fulgii albi și răvășiți
Prin văzduhul unde fluturi se rotesc în jurul lor
Și nu-mi spune că în iarna amintiri de-ndrăgostiți,
Sunt doar umbre fără nume, prin al iernilor decor.