Sarea.
Cern fulgi de zăpadă în palmă
care se transormă
în particule mici dumnezești
împrospătândumi pielea sensibilă
și obosită de stresul cotidian
și detergenți ieftini și vătămători.
Fulgi de zăpadă au diferite forme
cristale imperfecte odioase,
semn de o discuție indecentă
la porta cerului unde sa vociferat,
strigat,amuțit.
În pașii grăbiți capturez
pe mănușa de piele
vrio nouă
nici unul nu este la fel.
Condensațiile asimetrice
or fi oare influențate de vorbele,
legile ,culturile,
ofensele noastre aici pe pământ
aduse pământului,apei,universului.
Aud muzică,
o muzică imaginară firește
nicăeri nu sar permite
un sunet la rezonațe așa de înalte.
îmi zgârie timpanul
și nu pot să camuflez este un strigăt la cer.
Cineva undeva din străfundul pământului.
Cred că aș putea strămuta
tot lanțul cu stâncile Carpaților
sunetul.
Scoate la lumină
sălbatici giganții cei ce sapă la sare
din generație în generație,
elibera de sub stâncile de sare
până și ultima cârtiță
cu toate cu nu lear folosi lumina zilei
tot nu ar mai putea/o percepe.
Emigranții noștri români duși cu zăhărelul
reîntorși apoi din europa cu forța.
în lanțuri.
unde nimeni nu mai știe de ei
acestea sânt căile rotunjite ale occidentului.
Câștig din înrobirea altuia.
Totuși aerul lear face bine.
singura particulă dintre cer și pământ
ozon
pe care o distrugem pentru a nu ni se descoperii cârtițele/om;de la ocnele de sare.
Zguduiturile în pământ strigăte gemetele lor,
atracția turiștilor.
aici își cumpără yoghini loc de meditație
zenul este mai puternic ca oriunde pe meleagurile acelea.
O doamne,
răstoarnă Solnița noastră pe masa de crăciun,
chiar dacă va fi semn de ceartă de gradul III
zăpada sa trasfomat în lapoviță
picături de ploaie îmi mângâie obrajii
sânt toată udă ca un edificiu
caruia semnalul de urgență isa șubrezit.
Nu/i nimic de joc de râs, de salutat la mine.
udă ca o sperietoare de ciorii
așteptând aerul proaspăt a pomului de crăciun
acasă la căldură și lumină.