Ma chinuie o intrebare
Oare cata fericire poate incapea intr-un suflet?
Oare o fi ca valiza mamei
-Neagra-
In care se-ndesau,pe langa bluze si ciorapi
Iluzii
In zilele in care tata
Se invartea in deja-vu-ul
Unui caracter rigid ?...
Asa o fi sufletul ?..
Oare cata durere poate-ncapea in el?
Dar oare...
Nu ocupa durerea mai mult loc?!
Si oare
Or fi raspunsuri la toate astea?!
Deshid o aripa in negura sufletului meu
Dar e prea intuneric sa pot zbura
Speranta mea striga dupa un alt camin
O leg cu lanturi din iluzii
Si-o tin prizoniera sufletului
Dar verigile prea slabe nu rezista...
Si poate-ar rezista macar cu 1 minut in plus
Daca tu n-ai trage cu disperare de ele...
Oare orbecaind prin ceatza sufletelor noastre
Ne vom regasi - intamplator?1
Oare
Ti-ai ferecat atat de bine sufletul
Si - ca-ntr-o cetate -
E imposibil de patruns in el?
Si pan la urma ce-i destinul?!...
Si ce e lumea asta cruda?!
Cand chipu-ti debordand de puritate
Nu mai inseamna cam nimic;
In universul de acvile
Si soimi,reptile,carnivore
La ce bun sa mai fii tu porumbelul pacii?!
Chiar si piragna sa te fi nascut
In lumea plina de rechini a societatii
Esti un invins din prima clip-a vietii tale;
Si ma intreb,privind in agonie
Pe cei ce parca fara minte au ramas:
Oare cata fericire-ncape intr-un suflet?..
Oare durerea...ocupa loc
Si-n glas ?!...