ca în filmele americane
mă așez val vârtej pe fotoliu
arunc poșeta pe jos
și încep să turui:

am urlat ieri la cutărica

nu mă regăsesc

știi nu prea dorm

echilibrul meu se duce dracului
când nu sunt bani
nici de cărți
nici de salată de humus de la arab
iar la alții - cu pumnii în piept -
ajung și pentru peșcheș
și mai și rămân

tot turui
despre nervi care se împrăștie
ca bulionul pe toți pereții

***
dar de fapt nu e așa

eu nu turui

și e despre altceva

e tata care-mi spune
că dacă moare să caut
nu știu ce scrisoare

e bunica înainte de sfârșit
minutele prelungi
de depărtare
când parcă tot universul se destrăma

e cealaltă
la fel ca întotdeauna
furibundă prin însăși esența ei
taman ca o definiție exhaustivă
para schizo
roditoarea de lacrimi și nimic mai mult

și eu mai degrabă tac
și mă uit pe geam la pălării și paltoane