agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-26 | |
uneori imi vine să arunc cu pietre de suflet în pereții caselor prăbușite
în peretii caselor părăsite cu voie sau fara voie în pereții caselor locuite doar de fantome răzvrătite care nu înțeleg exercițiul fricii cum noi cei care am fost cândva bătrâni nu înțelegem sensul acestei lumi uneori îmi vine să sparg geamurile unor ferestre inexistente să scuip răutatea atavică a lumii în adâncul unei fântâni de piatră să trântesc capacul greu de fier ruginit să-l închid cu o mie de lacăte și-apoi să dau drumul câinilor ciobănești la vale uneori îmi vine să plâng să urlu dar în fața copiilor nu poate fi decât un semn de slăbiciune sau de neputință așa că mă ascund tăcut în spatele casei de chirpici și cu mâinile îmbibate în huma neagră a nopții mai desenez pe pereți o mică apocalipsă care să mă lovească în moalele capului cu putere care să mă ia de gulerul cămășii să-mi tragă două perechi de palme și-apoi să mă târască spre luminișul ierbos al zilei de mâine uneori cad ninsori încărunțind tâmplele pustiite ale unui început de mileniu trist până și moartea își plânge de milă condiția de vătaf de suflete într-un colț de lume uitat până și cerșetorii își donează cutia milei pentru ziua mult amânată a mântuirii nu vă lăsați amăgiti! memoria colectivă nu lasă dâre adânci ca niște urme de melc în conștiinta patricienilor toate se vor trece ca o muzică difuză în spațiul dintre turnuri ca un botez împăciuitor pentru cei aleși dintre nou-născuți ca o lumină de zapadă ce curață oasele stralucitor de albe ale părinților uneori stau ghemuit cu genunchii aduși la piept și în fața unei ferestre cu vitraliu în formă de cruce aștept singurătatea să-mi bată la ușă să se cuibărească în camera care dă spre apus
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate