john ia micul dejun
mereu la aceeași masă
nu se uită la nimeni
și nimeni nu-l vede
mănâncă un ou
mâna lui e o mașinărie exactă
ea decupează dimineața gri
apoi se predă
lasă trei degete bacșis
pe mușamaua cu pisici cheshire
pleacă apoi
nu mă uit după el
nici nu-i nevoie
frica îmi crește în sân
pe sub puloverul de lână
frica e mare cât un pepene
frica mea pârăie
ca gheața deasupra unui râu de munte
și nimeni n-aude
iar john se urcă în tramvai
nu se uită în urmă
începe o nouă zi
și silueta lui se decojește ușor
ca un afiș vechi
mai torn niște ceai
mai iau o gură de aer
mă ridic apoi
strada mea e lungă și dreaptă
o șină de tren
îmi țin ecilibrul cu buzele strânse
sub mine geața pârâie
și râul meu nu se varsă-ntr-o mare
mai iau o gură de aer
și-l simt pe john
ținîndu-mă discret de mână