Nu mai vreau să șterg norii de praf!
Am obosit numai eu să agăț stelele de cer,
Numai eu să dizolv noaptea,
Să fac singură ziua să strălucească.
De azi, n-am să mai pun niciun val mării,
N-am să mai fac nicio stea să chicotească sub pământ.
E rândul tău să înveți să asculți vântul cum dansează
Cu frunzele copacilor.
E rândul tău să înveți luna să facă
Mătănii pe cer.
De azi, vreau să fiu eu cea care va primi
Șiraguri de mărgăritari
Pentru fiecare vis tivit cu raze de soare,
Pentru fiecare vis de stea pe care l-am ridicat,
Cândva, pentru tine.

(vineri, 11 iunie 2010)