Tu cânți la pian eu scriu poezii
amândoi cu ochii închiși
în spatele pleoapelor
o ușă
un toc
și creștetul capului vârful creionului
urcând tot mai sus
vopseaua cea nouă acoperă lemnul
inelele timpului au zburat
apoi o plecare
un drum o ușă închisă
o deschidem uneori
să vedem ce mai e afară
dar vântul o-nchide la loc.

Eu scriu poezii tu cânți la pian
sunete prelinse pe obrajii aprinși
o clapă albă o clapă neagră
o rimă oarbă într-un nou vers
tristețea-i o batistă de unică folosință
flutur-o apoi arunc-o
apasă pedala și tasta Enter
zâmbește
celor porniți pe drumul lor.

Eu cânt la pian tu scrii poezii
invers vă rog
întoarcem cu fața la perete
tabloul cu un cuplu blazat
- autor necunoscut -
aruncat de un prieten
care așteaptă singur
lângă altă ușă.

Dar noi nu
noi nu
eu scriu poezii tu cânți la pian
împreună
către dimineți cu lumină pe tâmple
la final vom lipi pe ușă
o invitație pentru cei de dincolo
și vom interpreta
în aplauze fără palme
în ovații fără buze
comedia lumii
- autor necunoscut.