Se duc bătrânii ani, se duc,
Lăsând inele-n trunchi de nuc
Și casele-n cătun pustii,
Înstrăinate de copii.

Părinți cuminți într-un pridvor,
Părinți lăsați de capul lor,
Își numără, de sus în jos,
Puținii ani fără prisos.

Se duc și ei încet, încet,
Ca versul trist dintr-un sonet,
Pe drumul bătucit de ani,
Lipsiți de nuci și de castani.