Sunt liber
și pot observa cu deosebită atenție lucrurile care mă înconjoară
degetele mele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțe
au strâns cu putere gâtul alb de femeie
așa cum poeții vechi strângeau în obișnuitele lor accese de dragoste
pentru natură
florile – oile – câmpul și stelele
poeții de azi, poeții cu degetele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțe
au fiecare acasă câte un gât alb de femeie care trebuie asasinat
luciditatea cu care vom privi după aceea lucrurile care ne înconjoară
e atât de necesară
și limba lor violetă, ce spectacol caraghios.

Acuma fiindcă suntem liberi plimbarea noastră pe străzi prezintă o importanță de care trebuie să ne dăm bine seama:
femeile sunt mai elegante și mai provocatoare, azi
domnii mai zâmbitori
vitrinele magazinelor mai încărcate și mai luminoase
și buzunarele noastre de obicei pline cu bomboane și cu bilețele
conțin pietre de toate mărimile.

Odată cu noi au ieșit să se plimbe și alți oameni pe marile bulevarde ale orașului
ei au degetele albe și grase ca niște bucăți de slănină, ei au degetele în buzunare
și alături de ele, pe lângă ultima fotografie a iubitei, și o batistă plină cu muci.
Poeții de azi, poeții cu degetele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțe
poeții cu pietre de toate mărimile prin toate buzunarele
trebuie să știe că singura greutate e spargerea primei vitrine întânlite pe marile bulevarde
fiindcă celelalte vitrine se sparg de la sine
după cum e de ajuns să stingi o singură stea ca pe urmă celelalte stele să se stingă de la sine.
Cer iertare pentru comparația cu steaua
poeți,
e o amintire din vremurile de altădată
când mă extaziam în fața pomilor înfloriți și leșinam la fiecare răsărit de soare.

Poeții de azi, poeții cu degetele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțe
pot azvârli cu pietre în comparația cu steaua
va fi poate prima vitrină pe care veți sparge-o
și celelalte vitrine se sparg de la sine.

(1933)