agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-09 | |
Mă uit în cameră,
Încercând din răsputeri să te găsesc, Să te am, să te simt, să te sărut, să te iubesc. Privesc la scaunul de lângă mine, De la biserică, un loc unde ești cuminte, Încercând să mă amăgesc că ești lângă mine, Să îți pot da iubirea ce este pentru tine. Privesc pe geam, încercând să te văd, Sau mai precis să te revăd, Alergând repede către mine, Ca să te îmbrățișez cât pentru o veșnicie. Dar nu mai vii ... Dar de ce mai părăsii ... ? Te-ai dus, și nu te mai întorci. Nu te voi mai putea revedea, În locurile unde te găseam ... Oriunde nu te mai găsesc. O singură problemă : cum să te iubesc ? Parcă te-ai stins ... Orice loc în care te-aș fi găsit, A spulberat orice presentiment de a te regăsi. Parcă natura nu mai respiră. S-a stins totul ... Chiar și plânsul. Până și lumina ce dă formă, Acestei dureri de-a mea. Dar ea există : culoarea, Lumina, miscarea, Cât și aproape, Toate celelalte ... Oare ce să-nsemne asta ? O altă sperantă ? O alta viată ? Eu nu o simt, sau s-o văd ... Dar ale ei semne, usor văd. Este ca o renaștere care mă alină, A mea grea suferintă ... Dar tot nu cred că voi reuși să te uit ! Pentru că nu vreau să uit, O așa o fată, cum ești tu ! Un frumos ideal în chip de om, O bijuterie mai ceva ca-un pom. Chiar dacă are și defecte, Mie-mi place ... Pentru mine rămâne una prețuitoare, Și voi tresări a o ține-n păstrare, Deși circumstanțele te vor lua de lângă mine, Ducându-te în alte văzduhuri, ca o minune. Sper că te voi regăsi, dacă vântul te va lua. Ceva e sigur : eu la tine tot voi aspira. Iar de asemenea, cel mai probabil, Mă va lua unul și pe mine, Și mă va duce ori în văzduhuri, Ori în străfunduri ... Ceva e sigur : undeva amândoi tot vom ajunge, Chiar și pe drumuri diferite, dacă astfel merge ... Pentru că drumurile merită parcurse, Chiar dacă ne-a placut o dată, Un eveniment, Sau sentiment, Mai mult decat tot drumul, deodată. Sper că am să regăsesc comoara unică din tine, Pentru că ai un foc de stins din mine. Sper că ne vom putea revedea, Cândva ... Undeva ... Pentru ceva ...... Ce pot ? Ce pot să fac ? Iar tu ... Tare mi-e că vei pleca, Față de mine, departe, Unde nu am să-ți pot alina, A ta disperare ...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate