E foarte greu să vorbești cu bunicii, nu imposibil
doar greu.
Bunico, ieri am înotat prin stele,
universul tot eram eu.
Bunica îmi dădea un colț de pâine,
îmi spunea că pământul
sunt eu.
Eu epatam, ca în dex,
cuvintele confuze sunau
ca o goarnă
aprioric, bunico,
te rog să mă ierți,
biserica ta este
prea prăfuită.
bunica se închină,
privirea mă iartă
aprioric, eu,
am fost odată.