agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-13 | | VIS DE TINERETE POEZII GINELA EUGENIA DUTA DOR Vă caut printre lucrurile vechi, O, neștiute zbateri peste clipe… Si e o lume aspră între noi, Si cumpăna fântînii Peste apele pustii Tot mai adînc o încovoi… Nopțile-mi sunt luminate , Zilele-ntunecate, Iar iubirile vechi De suflet mi-s iertate… Și nu-mi găsesc locul Cînd clipele pier… Doar plopul meu Ș-întinde brațele spre cer În dorul De eternitate… 16.05.1971 ARDERE Foc în candela de noapte, Pașii mi-am purtat pe ape Și uitată și urâtă Am crescut, oglindă mută… Gândul meu uitat pe lume-i Far tăcut pe-un țărm cu fiare… Cu genunchii la pământ mi-am pierdut dorința crudă, și cu pletele în vânt… Și-am găsit sămânța lumii În esențele amare Și în aspra așteptare… 1972 … Noi nu ne-am privit… Vorbele Nu le cunoșteam. Ne acoperea noaptea Lângă marea Pe care o iubeam amândoi, Fugind de soare… Dar de ce ai ucis întunericul ? ULTIMA ZI A COPILÅRIEI Pasăre-ntâlnită-n cale, Spune-mi, către care zare Să-mi port trupul obosit Și piciorul Prăfuit ? Pasăre măiastră, spune Unde să mă pierd de lume Și de gânduri fără șir Și de suflet – pelerin… Pasăre din basm bătrân, Nu mă asculta ce spun, Că mi-e inima legată… Astăzi. Am pășit pe poartă… 1971 ELEGIE privește, iar plouă. e-atâta liniște și atâta destrămare și doar ceasul ploii se-aude peste noi… închide sufletul și ascunde cheia… eu am să privesc afară să văd cum plouă peste inimi… 31 mai 1971 … Au crescut frunzele în pomi Dar pe ei îi sugrumă iedera… Așa e legea , așa e firea… Sărută apa izvorului Și poartă-i clarul albastru În palmele strânse. E ultimul drum Sau poate ni se pare… Oricum, dă-mi mâna : Iată, acolo Se vede lumina… 7 iulie 1971 INDOIELI… Cu mâinile întinse -prăbușire – Îmi leg cuvintele de suflet Și iarba de călcâie. Cu pașii celui din urmă pelerin, Cerească-mpărtășanie, Sufletu-ți închin. Tăcerea ne sapă în umbre În doru-nserării din noi Cu semnul crucii Pe mâini tremurânde Și ochii închiși Întorși spre morminte, Ne mistuie-o foame Nescrisă-n cuvinte… RÃTÃCIRE Unde mi-am lăsat Urmele pașilor trecuți ? Iată, umbra mea e aici Și nu o cunosc Și o întreb: De unde vii, făptură mută ? Neputincioasă alerg, Peste luna galbenă Plânge noaptea Și nu strig. Mă cheamă o nălucă Pe țărmul Necunoașterii… Și atunci mă opresc Și râd Și plâng… Iulie 1971 AMINTIRI Hei, bătrânule, Îți amintești de mine ? M-ai crescut pe catifeaua ta, Copil nebun Cu nopți amare… Bunicule cu inimă grea, mi-e trupul o fiară și nu-mi spune “copilo”, că-mi plâng mâinile încurcate în pletele tale, Bătrânule, Timpule… Iulie 1971 VIS Sunt urmele tale în ploaie ? Sau mi s-a părut Că-ți aud inima la geam ? Copile cu pași de lumină, Deschide fereastra și poposește Că-ți sunt pleoapele grele De lut, Copile, Ce-ai murit… Demult… În amintirea lui Amedeo, Plecat prea devreme dintre noi… 26 august 1971 RÃSÃRIT Ochii mei peste icoane, Clipa părăsită au uitat Cu noaptea legată de suflet, Mi-am stâns iubirea pe trup Și -am plecat. Durerea Pescărușul în urmă o strigase Cu țipătul de rană peste mare… Și fruntea mea, cuprinsă-n lanț, De cântecul de moarte, doare… Întunericul ucis mă cheamă Trupul meu, zălog să-l las… 27 septembrie 1972 … Nu te mai întreb Și nu te-ascult Și după umbre pașii mi-i ascund, eu nu mai știu și nici nu vreau să știu, chiar dacă drumul dintre vise e pustiu, eu nu mai plăng și poate vreau să plâng, dar cântecul e stins de mult Căci printre cioburi din oglinda spartă, întrezăresc mereu aceeași soartă: mereu visând, mereu cântând, și poate c-am murit, de mult… 30 ianuarie 1971 OBSESIE Cântecul De ape sure Peste spații ne-nțelese Cheamă nopțile trecute Și iubirile ucise. Eu ? Treceam, stingheră umbră Peste orele bătrâne… o… și căntecul de moarte peste ape-adânci… …si sure… 28 septembrie 1972 Sfidare Eram o punte peste ape În timpul care se oprise. Nesăbuită, inima sfidase Și malul drept, Cu stângul îl legase… “Ce faci ?!” strigau în cor cu toții. “Ce lege-ascultă inima-ți nebună?” Dar eu râdeam, cu râs de sărbătoare, Subt cerul ce Mă fulgerase… 23 ianuarie 1974 ILUZII Ne-au mințit iar oglinzile. Frumoasele fete ne zâmbeau de-acolo, Mâinile lor Cunoșteau conturul clipelor Când beți de lumină și dragoste Credeam în himerele pe care Râsul rău al soarelui Le aruncase în oglinzi… 11 ianuarie 1975 … Băiatul acesta Vine mereu când sufletul Își pune pijamaua pufoasă, Pentru plictiseală Îmi miră întrebările vechi Și-mi întinde pumnii în care a strâns Nisipul iubirii trecute, Îmi răvășește părul de pe frunte Și sângele în inimă, Face dezordine Și pleacă… Ianuarie 1974 SIRENA Sublimă, Silueta fetei Dansa pe țărmul fără umbre. Nebune pletele chemau, Și noi, neștiutorii, am venit, Cu brațele întinse am venit Și am dansat nebuni cu ele, Un dans ciudat pe țărmul Fără umbre… O! Dansul fetelor în noapte ! Și numai pescărușul a cântat În urmă, cântecul de moarte… 8 ianuarie 1975 DOINÃ Apa râului de munte, Cu cristalele albastre, doliu pur pentru o fată, Plânge-n brațe nesfârșite Și în nopți încremenite. Apa râului de munte Cântă nopților de iarnă Doina tristă și uitată Cu fecioara-ndoliată… Dar de nuntă-nchipuită, Trup de fată părăsită… CÂNTEC PENTRU TINE Eram pustiul Ce nu cunoaște apropierea, Popas de o clipă Pentru călătorii obosiți… Eram depărtarea, Oază de lumină Pentru sufletul tău, Chinuitoare iluzie Pentru ziua de apoi… ADAGIO (tomaso albinoni) Sunetul lung peste clape, Amintirj dureroase Dintr-o altă existență, Trecere lentă peste Icoane vechi și arse: Mâini albe, de Isus, Frunți însângerate… Adieri fugare În ochii rupți din lumină… Imagini obsedante Dintr-o viziune fantastică… Rămâne doar urma Timpului Plutind peste ochi… DEȘTEPTARE Plecasem prea departe, Unde îmi lăsasem Basmele și lumina Și icoanele și iubirea Și deșertăciunea și Mâna întinsă a rugă și Genunchii obosiți de suspine Și ochii de rouă albastră Și sufletul alb de-nchinăciune, Și noaptea de pe umeri Și lacrima și Iubirea… Și iubirea ?… Mă caută corbi în genune Și trupul mai trece prin lume… … e poate prea jos orizontul ? sau marea ajunge prea departe ? Marinar bătrân, Sufletul și-a lăsat corabia Și a pornit să prindă valurile. Dar ele au râs Și i-au spus “e prea departe orizontul, Marinar călător în pustiu,fugi ! Brațele noastre te vor rătăci Iar glasul nostru te va pierde, Ajunge prea departe marea, Marinar bătrân, fugi !” Dar sufletul, marinar bătrân, A închis ochii Și a lăsat pânzele în vânt Să-l ducă acolo unde Marea Nu se întâlnește niciodată Cu orizontul. 1973 …. Și iar și iar, Alergăm, căutăm, sperăm… Nu ne oprește nimeni Cu zâmbete, Cu flori, cu Lacrimi… Purtăm în noi Mereu, Un gând, Un zâmbet, O floare… Și iar și iar, Alergăm, căutăm, sperăm… 1967 … nu era nimeni alături… marea îngâna din urma blândă rămasă adiind pe nisip ca o melodie uitată, ca unduirea ușoară din suflet, pe buzele unite a pecetluire… nu era nimeni alături… doar norii fugeau spre infinit… 27 august 1970 SINGURÃTATE Deasupra frunții mele, Prinsă-n timpul infinit Toamna Se zbătea Intr-un cerc plumbuit Străinul ritm mă îmbrățișa, Și dansa , Și mă chema Și cu brațu-i Mă purta Peste timp, În cerul greu Unde toamnă e mereu… Tu ești aproape și-ai putea Cu-o mână doar S-alungi Toamna grea… 1968 … de ce se sting înfiorate în gândul meu, amintirile ? Undeva, în arșița verii Ești tu. Undeva, Împletit cu florile Ochilor mei Îmi unduiește în gene Sărutul tău. Undeva, În firava sclipire A nopților, Se mai simte chemarea ta Din ceasul crucificat Într-o zbatere fără nume. Atunci nu am venit. De ce din mintea mea Se-alege numai suflul Unei nopți toride Când timpul se zbătea Să nu mai treacă ? Îl poți aduce înapoi ? Azi, voi veni 21.01.1968 … mâine, nu am să te mai iubesc cu suflarea fierbinte de lava topită peste nopțile albastre ale vârstei noastre. Mâine voi fi departe, În destrămarea incăperii Ce străjuise pură Unirea noastră. Mâine, Nu voi mai râde În pletele tale târzii Îngemănate în cădere Cu seva iubirilor… Mâine, Nu voi mai fi. Nici eu, Nici tu, Nici Atlantida… 23.01.1968 … pentru ce am revenit aici, lângă marea care mă știe și încearcă să uite chipul tău ? sunt singură ca primul om ce-ambrățișat marea și a plâns când disperarea a-nceput sa-i macine statuia albă a iubirii… nu-mi lăsa amintirea… oricum o voi arunca în mare innotând spre infinit, spre crucifixul alb ce va străjui moartea ce nu moare… 26 august 1969 … mai lasă-mi lumina dar inchide-mi pleoapele cu mâinile tale… mai dă-mi soarele lângă ochii tăi verzi și mângâie-mi părul să uit cum marea a smuls de lângă noi copilul drag, -iubirea… 26 august 1969 … Era o stradă fără nume, Pustie ca vorbele tale Din seara în care Am regăsit singurătatea… Era un plop fără frunze, Straniu Lângă luna verde Ca ochii tăi… Eram pe malul mării ? Eram într-un pustiu de vise ? Nu mai știu. Regăsesc doar ruine Din seara în care Pe-o strada cu nume, lângă un plop înfrunzit, tăcerea ta îmi șoptea cu brațele înlănțuite în părul meu și din ochii tăi verzi ca luna… 3.09.1969 ADAGIO Cântecul deasupra luminii Astupând infinitul Să nu mai fugă, Să nu se mai piardă… Însoțește-ne, Doamne, privirile Și nu mai pleca din ochii noștri. Lasă-ne iluzia Și dă-i numele Iubire Dacă se va stinge cântecul tău Ce-acoperă lumina Pentru zămislire… 18.10.1969 CÂNTEC DE ADIO Ești mai bătrână decât frunzele. Taci. Tu știi că murim singuri Când rugina cerului Se prăvale în sânge Ca grindina unei nopti de iubire. Iată : Gândul se încolăcește în jurul tău, Ca un șarpe albastru Straniu și necunoscut. Trupul ți l-am uitat. Lasă-mă. Ești mai bătrână decât frunzele Și știi că murim … Singuri. 27.10.1969 … nu mai ești… undeva lângă mare, într-o biserică pustie mai răsuna orga. Nu o mai asculți, Nu o mai știi. Ai rămas stingher În lumea nebună-nebună… Ascultă-mă ! Marea cântă lângă mine La fel ca în prima zi… … te întorci mereu, val pustiu peste clipele fără ecou din vârsta uitată pe un țărm de mare… te privesc mereu, imagine ciudată din gândurile albe lângă marea ce ne-a uitat de când nu mai suntem… revenim mereu, aceiași singuratici… marea ne cheamă în biserica unde cîntă orga iubirii… o ascultăm tăcuți, fiecare pe alt drum… 27.10.1969 …. Copiii minune Plâng noaptea de ciudă Că proștilor Le sclipesc ochii Sărutându-și iubitele… … apa m-a chemat pe stânca cenușie unde ecoul prăbușit se sfărâma în valuri cu lungi acorduri de poem… spațiile fugeau spre soare sorbind cu sete lumina… iar eu rămăsesem stingher, balansat în fărâme de ecou, înnecat în nefirescul intunecat, pierdut pe-un țărm de mare cu spații fugind spre soare… … undeva, unde marea se-mpletește cu cerul, un pescăruș se zbate cu aripi grele de sare… pe drumul lung al mării lumina se pierde în haos lăsându-ne doar iluzia… noi i-am spus fata morgana… 1970 COȘMAR Ca o rană amară, Luna rânjește pe cer: Pedeapsă pentru lucruri neștiute… Cu umeri înfiorați de morminte, Scuturați de păcate trecem Prin maluri abrupte. Există în toate un nume Chiar de nu îl cunoaștem… Noi … oricum Ne vom pierde Urmele… În lume… 10.06.1977 PORTRET Subt semnul lui Mercur Ne naștem cu frunți înalte, De lumină, Pentru un dans sublim pe care Îl așteptăm târziu Și pur. Necugetata izbăvire însă, Ne ocolește trupul de țărână, Și-n ceasul izbăvirii așteptate, Rămânem pururea În urmă… 10.06.1977 … Caii Trec noaptea. Copitele turmei Lasă urme întunecate Pe albul sidefiu al visului, Ca moartea. Gândul încalecă pe-un cal alb lăsându-mă pierdută nopții cu mâinile întinse și pleacă. Astfel așteaptă mereu Pe calul alb ,gândul meu Să prindă din urmă caii Ce trec noaptea Prin sufletul meu. 4.06.1977 … ca-ntr-un cerc blestemat, ne-nvârtim orbi la lumină și murim în fiece zi până la moartea din urmă. Există departe o scară Dar prea târziu piciorul Unica-i treaptă atinge… Si rămânem orbi În cercul nostru, Pentru că, Biete viețuitoare Nu știm că suntem Nemuritoare… 4.06.1977 … simplu, mă desperecheam din vis în fiecare dimineață de văile cu algele marine pe unde mă scăldam într-un abis cu meteorii în sacra îmbinare de materii… simplu, mă întorceam în vis din soare pe unde drumuri împleteau din haos beții de spații neculese de nici o mână muritoare… simplu, îți aduceam ofrandă cerul cu stelele, ca ursitoarea și înviam din vis, murind în timpul in care tu-ți sorbeai încet, cafeaua… 10.06.1977 … suind deasupra luminii. Uitând temelia lumii, Plutind-plutind, Căzând-căzând, Prăbușire de gust amar, În noroiul primar… Beți de lumină solară, Căzută-n oglinda murdară, Neclintită-neclintită, În noi împietrită, Temători, Beți de comori, Sărutând fața noroiului, Tristă oglindă a cerului… Nelămurită, Senzație cernită, Strălucitoare și grea, Noroi-oglindă, Piază rea… 8 iulie 1980 … dorință de iubire crudă, se zbate timpul rău în noi și patima se-arată nudă și clipele se scurg șuvoi. Infiorarea mută cheamă Din buze ferecate peste zîmbet Si-n loc de dor Ne este teamă Și lanțuri grele-aruncăm pe suflet.. flăcări grele ard în mine trupul meu să-l facă scrum… toate sunt în jur ruine, ceață, neputință, scrum… 21.02.1986 … Uneori, aș vrea să fug… Mă tem de mine, Mă tem de tine, Iubire-n amurg… Spaime îmi tremură-n suflet Și spaime alung… Tu liniști așterne-mi în drum Și iartă-mi sufletul scrum… DAR CUM ? 1987 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate