agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-15 | | Înscris în bibliotecă de eugenia Duta Dumitrescu
Nu știu spre ce locuri pașii mă mai poartă,
Nu știu spre ce ghețuri voi zbura-ncălzind – Zână albă – luna – mi-a intrat pe poartă Și din stele, aur mi-a adus, zâmbind... Nu știu în ce clocot, inima-mi se scaldă Fierbe în cazanul iadului ceresc... Cu aripa frântă chiuie și saltă Și în bucle norii, vineți, se-mpletesc! Pe un câmp de fluturi tinerețea zburdă Soba toarce fumul stinselor povești. Inima îmi arde de-o durere surdă, Timpul mușcă stâlpii casei părintești! Revărsându-și ploaia praful peste fire, Parcă-mi toarnă-n suflet pic de hidromel... De pe prispa casei dând în lume știre Ca un glas de mamă sună-un clopoțel! A tristețe sună - vocea e deșartă, Inima-mi prin ghețuri, s-o topi-ncălzind... Luna-mbătrânită intră iar pe poartă, Dar cu mâna-ntinsă, ca un om cerșind!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate