nu,
nu am fost de față
când creanga a atins fruntea piticului,
știu doar că i-a alunecat cuibul din brațe,
că printr-o întâmplare stranie
s-a oprit la jumătate de metru
deasupra pământului,
au apărut apoi oamenii aceia fără chip
care au închis în grabă cartea,
câteva litere atârnau pe jumătate afară
și de-asta mai sunt eu aici,
poate vreuna a căzut pe drum
sau poate că pasărea adormită în pieptul bunicului
are nevoie de apă...
dacă sunt bine?
sigur că sunt!
întâmplarea asta era normal să o trăiesc
la cât trecut m-am încăpățânat să iau cu mine!
dar tu...
pe tine de ce nu te văd,
acum, când toată lumea e la mine în cameră?!