Când am scăpat de jugul tiraniei
Și când cu toți ne-am entuziasmat
Nu bănuiam că-n jugul sărăciei
Încă de-atunci cei mulți ne-am înhămat

Deși strigam într-una : „libertate”
Și jinduiam după democrație
Habar n-aveam că în realitate
La orizont se-arată sărăcie

Pentru c-aveam atunci economie
Ce producea destule și de toate
Aceasta nu avea pe plac să fie
Țărilor lumii foarte dezvoltate

Care și-au început intoxicarea
Cu dreptul nostru la proprietate
Spunându-ne că doar privatizarea
Ni le va rezolva apoi pe toate

Iar noi cuminți cu mintea-ncețoșată
Ne-am conformat și le-am vândut chiar lor
Fabrici, uzine, zestrea adunată
De către tot acest întreg popor

Și cum răspunderea e colectivă
Prin parșivenia democrației
Cei ce-au mâncat bomboana din colivă
Ne-au adus azi în pragul sărăciei

Și vor să devenim în continuare
Tot mai săraci și tot mai oropsiți
Iar ei s-acapareze bunăstare
De la cei ce se lasă păcăliți

Findcă aleșii din democrație
Ne-au tot mințit și ne-au tot înșelat
Și-au jefuit a țării avuție
În vremea-n care noi i-am tot votat

Iar jugul astăzi ne rămâne jug
Chiar dacă el ar fi din nestemate
Și-l vom purta ca vitele la plug
Să ne prostească ei pe mai departe