sprâncenele îmi sunt și astăzi arse
de fulgerele de văpăi din ciulini
nimicul prindea forme în rădăcini
din râuri largi spre izvoare întoarse

din caiere de nori ploile toarse
roteau gheme de neguri peste arini
prin steme de țări cu principi străini
heralzi reînviau simboluri stoarse

de-atâta timp aștept Ova-nserarea
în dragostea cu lumină prea multă
din ochii căprui cu nurii sfielnici

să fie ca perla-n care cântă marea
lumină lină în care exultă
divinul dans din acizii nucleici