agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-04-03 | |
n-am putut să mai stau din senin
m-a apucat așa un dor ciudat de mine c-a trebuit să plec și să mă caut odată ajuns am uitat de toate de criză singurătate chiar ziua de mâine mi-am lăsat mașina la poartă ceasul și statusul social la vedere pe bord m-am luat de mână nerăbdător și fără nicio frică de câini am pornit-o așa ca un nebun în susul uliței acum asfaltată că nu mai simți mângâierea strămoșilor în praful fierbinte de sub tălpi și mirosul reavăn de cer după fiecare ploaie trimisă de zeu la fel ca dante las în urmă orice speranță iluziile din vecini ori cele în ie și fotă poveștile cu stafii și baba hârca chiar visele adormite sub lampă și casa dărăpănată a babei ioana pe nea mielache la fel de beat care tocmai pleacă cu halăul la pescuit trec pe lângă dudul din care cu greu cobor murdar pe față plin de zgârieturi și sătul de atâta frunză pentru gândaci să mai țeasă tușa tișlaifere la război mă opresc un pic sub salcâmul care făcea cele mai frumoase ouă de cioară cât să deslușesc limbile clopotului dacă dascălul mai și toacă e sărbătoare altfel sigur a mai murit careva din cimitir tata și toți ai mei îmi fac cu mâna ca o chemare sau habar nu am ce-or vrea intru un pic în poiana bisericii unde am găsit curca lu’ popa ilie și-am dat-o cu ouă cu tot pe cea mai cruntă bătaie iar duminica se aduna satul la horă na că niște puști ai cui or fi s-au găsit tocmai acum să joace bobic doamne nu nimeream deloc mandra cu inima-n palmă mă apropii de zăvoi uite și pluta din vârful căreia plonjam în ochi nu mai rezist îmi scot tricoul și așa gol goluț pe dinăuntru mă arunc din nou copil chiar în vâltoare deschid ochii și înot pe sub apă ca un cercetaș inamic în recunoaștere unde or fi vardiștii de-altădată nisipul e la locul lui și pietrele malurile cam aceleași poate un pic mai scunde și mai știrbe cu inocența parcă e ceva în neregulă și gheața asta din șira spinării dar mă las așa în voia apei cât să mă spele gârla de mine nu mă tem or să mă prindă la stăvilar înot voinicește înot printre amintiri ca pruncu-n lichidul amniotic ce bine că mai am cordonul ombilical îmi vine-așa să strig mamă dar nu pot simt că încep să mă sufoc a curs atâta apă pe dâmbovița încât chiar să nu mă mai recunoască norocul mă scoate totuși la mal ca de fiecare dată când mă aruncă viața în valuri nu s-au schimbat prea multe aproape toate-s cam la fel... la fel dar parcă nu știu ce să spun nu e ceva ceva anume foarte foarte important lipsește lipsește doar copilăria mea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate