agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-04-05 | |
parcă a fost ieri
când ai venit așa pe nepusă masă o umbră furișându-te printre păcate te-ai strecurat în stilul tău lasciv în viața mea pe unde vei fi intrat că aveam ivărul inimii tras după o altă mare mare dezamăgire nu îmi mai amintesc dacă eram acasă ba sigur... sigur eram plecat fluturaș la un picnic pe o altă planetă nici nu ai dat bună seara baremi de-ai fi fost tu bună sau dacă nu ușă măcar dusă la biserică te-ai fâțâit prin odăiță aruncând norocul meu că nu aveam televizor priviri lacome pe fereastră ca și cum urmăreai pe cineva care te abandonase pentru o alta fals zâmbitoare cu un aer absent era tocmai în venitul berzelor când se împerecheau pisicile pe după blocuri m-ai mângâiat prefăcut pe carapace i-ai sărutat furioasă pe toți cei pe care nu i-ai putut avea ți-ai aruncat pe jos nervoasă caracterul și tot ce te ferea de tine și de ochii lumii și așa goală fără pic de rușine ți-ai alipit cochilia de ea când m-am întors cred că intrasem în vârsta-treia obosit iarăși dezamăgit și un pic cam tu încă ți-o mai frecai ori scărpinai de carapacea mea mai mult decât mahmur probabil că am adormit altfel te goneam îmi zicea și mie cineva tată acum nici nu mai știu în ce anotimp sau an eram când te-am băgat de seamă așa că doar te-am întrebat formal ca pe o străină ce e cu tine ce sa-ntâmplat de ce-ai venit se făcuse toamnă când am descoperit că vorbeam de unul singur nu știu ce tot trebăluiai printre amintiri da eheei erai departe plecată... dusă nici până azi nu mi-ai răspuns la întrebările-alea simple da câte s-au mai adunat habar nu am pe unde hălăduiești acum nu sunt gelos dar sub ochii mei tu poate te destrăbălezi pe banii de înmormântare cu toți amanții de odinioară mâine am să te declar dispărută îți pun poza pe stâlpi promit și recompensă poate că o să te aducă cineva deși ești de nerecunoscut măcar să-ți iei cochilia înapoi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate