se dădea pe role în inima unui oraș
înalt și slab
ca un gust searbăd în vis

apoi ar fi vrut să se odinească în locul unei păsări absente
între numele între toate numele de păsări
după bloc între reflectoare
undeva

însă nu făcea decât să se miște
bezmetic pe rolele alea
într-o zi liniștită
cu pH-ul cât times square

ar fi vrut să se oprească
să stea la soare și să chicotească din aforismele lui schopenhauer
ca și cum ar fi instalat înlăuntrul pietonilor toate
regulile de fericire
la zi
și câteva lucruri să rămână încă frumoase și amorțite

însă nu făcea decât să se miște ca un clopot
între orele fixe
ca un dirijor
la o repetiție banală

ar fi vrut să bea apă însă îi era teamă să nu ajungă o fântână
vie adâncă
un panaceu pentru necunoscuți
sau eu știu ce leac pentru veșnicie

nu făcea decât să alerge ca un soldat printre
obuze și ținte
ca o echipă într-un meci decisiv

să deschidă brațele ca pentru o decorație
de merit