Pământul sterp. O creangă ca o ghiară
În descărnate țarini costelive.
O creangă strâmbă, cioate strânse-n stive.
Hidoase umbre-n prunduri înfioară.

Din boabe seci voi pregăti colive
Chemând pe-acei ce vor dori să moară,
Cu trupul lor subțire ca o sfoară,
Răpuși de boli în tainice ogive.

Prin viscolul ce mi-a pătruns în sânge,
Pe câmpul gol doar fulgi răzleți se-aștern.
Din norul gri un înger palid plânge

Și lacrimi cad înnegurat și tern,
Dar în decorul ce incert se strânge
E poezia glodului etern.


16 aprilie 2012