să spunem că mă găsești la capătul pământului
așteptând cu dorul în brațe
să spunem că o sa vii pentru că în sfârșit
mi-ai auzit cântecul de sirenă
sau că brusc în inima ta s-a aprins un bec

ce o să faci tu
singurul care se încăpățânează să tacă
tare ca un tunet?

noaptea îți vei permite orice
nu-i așa?
noaptea nu judecă pe nimeni

poate mi-ai îmbrățișa genunchii
poate ai avea curaj să-ți lipești sufletul de al meu
și poate în sinceritatea trupurilor
vei ști cine ești

sau
timpul o să mă acopere
o să arunce hârtiile pe care nu ți-am scris
o să mă îngroape până la piept
și pescărușii vor bea din lacrimile mele

/pe corabie
mă legăn când spre iad
când spre iad
și cânt
și cânt
și uneori visez./