stau între VIAÞÃ și MOARTE
și nu sunt hotărât
pe cine să aleg
afară plouă mărunt
pământul înghite fiecare strop
cuibărindu-mă între gânduri aidoma
pruncului între brațele mamei
aștept imaginația să-mi dea forma
prin care să ies ca o prezență

înainte de toate vreau să fiu
sămânța ce-mi poartă zvâcnirea
în propriul pământ

când ești sămânță
te descompui în primăvară și
devii spațiu
dăruind tuturor semnele luminii