sunt o pătrățică dintr-un joc de șotron
tu arunci piatra
de-mi lovește pieptul se întîmplă iubirea
de-mi înverzește urechea la fiecare vorbă a ta
flori îmi cresc pe buze în sărut
cînd pleci o toamnă tîrzie mi se așterne pe trup
venind, alungi frigul de pe gura mea
să-ți pot șopti despre iubire tu rîzi
oricînd poți arunca piatra într-o altă pătrățică