corăbii albe mână marea-n eter
la capătul razei slava e albă
mărgele de fildeș scapără-n salbă
cum ochii lupilor pe vifor și ger

în miezul ființei dragostea oarbă
în ropot de sânge visează la cer
te uită Ova cât sunt de stingher
când scriu poeme pe buze și iarbă

e neagră moartea grea peste măsură
când plânge în noi cu lacrimi de sare
și suntem ai ei cum râsul în gură

prinos nestins de tinerețe pare
la porți tăcute sună harfa pură
suntem aproape orbite stelare