mi-era sufocant de neliniște,
ca și cum cuvintele s-ar fi îmbulzit să iasă
toate deodată din stomac sau trahee,
iar tusea n-ar fi fost decât o ruptură
neuronală,
pe care nu ai nici o posibilitate să o inhibi
măcar dacă absența ta ar fi fost calea
prin care singurul mod de purificare ar fi fost
posibil.
pe urmă tu cu privirea ațintită
într-un monitor de plasmă
în care ai fi început să pătrunzi
mai întâi cu ochii alungiți înspre acea lume
inventată de un demiurg pervers
pentru a te prinde mai apoi de umeri, de coate
și în final de trunchi și de glezne
fără să realizezi că ai dispărut deja
demult pentru mine
și singurul făt-frumos
care mai există locuiește într-un castel
de plasmă și sticlă,
marca Disney
și pentru el nu există nici o cale de evadare
din basmul cu tinerețe fără tinerețe